„Predicarea a fost lucrarea vieţii mele... pentru mine lucrarea predicării este cea mai înaltă, cea mai măreaţă şi cea mai glorioasă chemare pe care o poate primi cineva!”
De la început şi până la sfârşit, viaţa lui Martyn Lloyd Jones a fost un strigăt după profunzime în două domenii: profunzime în doctrina biblică şi profunzime în experienţa spirituală vitală. Lumină şi căldură. Logică şi foc. Cuvânt şi Duh. A luptat permanent pe două fronturi: pe de-o parte, împotriva intelectualismului mort, formal, instituţional, şi pe de altă parte, împotriva emoţionalismului supreficial, uşuratic, centrat pe om şi pe distracţie. El a văzut lumea într-o stare disperată fără Hristos şi fără nădejde; şi o biserică fără puterea de o schimba. Pentru el, singura speranţă era o trezire centrată pe Dumnezeu. „Trezirea este un miracol... ceva ce poate fi explicat numai ca fiind intervenţia directă a lui Dumnezeu... oamenii pot produce campanii evanghelistice, dar nu pot şi niciodată nu au produs o trezire.”
Pentru mine cea mai importantă nevoie a momentului nu este evanghelizarea, ci trezirea bisericii, deoarece o biserică trezită evanghelizează în cel mai eficient mod. Aceasta a fost metoda lui Dumnezeu de evanghelizare de-a lungul secolelor. El întotdeauna a început o lucrare în viaţa poporului Său. Oameni formalişti, fără viaţă, au fost dintr-odată transfiguraţi şi transformaţi, umpluţi de viaţă, şi în clipa în care lumea a văzut lucrul acesta, a venit cu mulţimile la biserică să asculte mesajul. Dintr-un motiv sau altul, noi, creştinii moderni, părem să fi uitat acest lucru. De aceea repet că cel mai urgent lucru pentru noi este să ne asigurăm că suntem acei oameni care corespund acestei descrieri, care manifestăm în vieţile noastre de zi cu zi ce înseamnă a fi creştini.
Studii din Ioan 4
