Dumnezeu nu ne-a inzestrat cu aripi naturale, dar a pus gandului nostru aripile vesniciei care reprezinta pentru noi, oamenii, mult mai mult decat o racheta cosmica.
Isus ne-a dat cea mai fericita garantie ca la Tatal ceresc nu trebuie sa urcam cu fortele personale ale meritelor noastre, oricate ar fi acestea.
Inainte de a putea zbura, tu trebuie sa crezi si sa primesti Vestea cea Buna a Mirelui si, impreuna cu Duhul Sfant, sa-L chemi cu aceeasi iubire dintai: "Amin! Vino, Doamne Isuse!"
(din Cuvantul autorului)
In fiecare dintre noi
Un fel de Toma se ascunde.
Isus il vrea un sfant altoi
Ce-n viata vesnica patrunde.
Dar noi decidem, nu-i tarziu,
Primind in suflet marturia,
Sa credem in Isus cel viu
Si sa-I primim imparatia.
Dar daca duhul ni-i rebel
Si sclav la moara ratiunii,
Nu viata vesnica ni-i tel
Pe-acest pamant al stricaciunii.
Deschideti ale voastre porti!
Sa scuturam acum tarana,
Cat Domnul inviat din morti
Cu dragoste ne-ntinde mana!
