Cugetări nemuritoare. Vol. 3: Pășunile dulci. Săgețile biruitoare. Cununile slăvite

A ține seama de trecut este o mare înţelepciune.
Nimeni nu se va putea îndrepta niciodată în viitor, dacă nu-şi va aduce aminte, ca să tragă învăţătură din cele petrecute mai demult.
Toată istoria trecutului este o carte plină de învăţăminte, de care orice om care vrea să ajungă bine trebuie să tină seama cu grijă.
Nimeni dintre noi n-a crescut învăţat.
Până la noi, câţi înaintaşi ai noştri au muncit din greu, au luptat şi s-au jertfit pentru ca noi astăzi să ne putem bucura de-o stare pe care ei, sute şi mii de ani, n-au avut-o, dar au muncit pentru ca s-o avem noi.
Câte mijloace care ne uşurează şi ne înfrumuseţează astăzi viata noastră, părinţii noştri nu le-au avut!
Câtă experienţă ne-a rămas de ta ei!
Câte învăţăminte din munca şi din lupta lor!
Câte binefaceri în urma jertfelor lor!
Cât de îndatoraţi le suntem!
Cât de recunoscători trebuie să le fim!
Să ia bine seama orice tânăr la aceste adevăruri.
Căci, dacă nu se va simţi adânc legat de rădăcina sănătoasă a credinţei înaintaşilor săi, nici nu va putea creşte drept.
Nici nu va putea avea urmaşi buni şi roade vrednice.
Pomul rupt de rădăcina sa se usucă şi piere.