În ’89, imediat dupa Revolutie, Romania a intrat dintr-un ghetou comunist într-o jungla de libertinaj si haos. Dupa o anestezie morala de 50 de ani, reflexele de normalitate a demnitatii romanului tind sa devina astazi un lucru de arheologie morala. Socrate a murit demn. El respecta demnitatea umana a omului catre om, onorand legile cetatii, desi Platon i-a asigurat un soi de evadare. Însa demnitatea crestina însemneaza o lupta continua împotriva tuturor realitatilor care încearca sa mutileze chipul lui Dumnezeu în om.
Cineva spunea: „Decât sa traim în genunchi, mai bine sa murim în picioare.” Nimic mai putin decat un Razboi Civil al Valorilor s-a dezlantuit astazi, spune James Dobson. Doua tabere de conceptii despre lume, foarte diferite si incompatibile sunt înclestate într-un conflict crancen care patrunde la fiecare nivel al societatii. Acest razboi este o lupta pentru mintea si inima oamenilor. Este un razboi al ideilor, este o batalie între conceptii despre lume si viata. Curand va aparea un castigator si cel care pierde va disparea din memorie. Deocamdata rezultatul este înca neclar, urmeaza ca fiecare sa-l definitiveze.
Religia crestina este eminamente o religie a familiei. Însa, înainte de a se cristaliza o relatie de familie, se constituie o relarie premaritala si înainte de aceasta exista sau ar trebui sa existe o relatie pe verticala. „Destin în trei” se vrea a fi o provocare relationala si impune cu obligativitate sa dainuim mai mult decat sa existam si sa rezistam, asa cum remarca si C-tin Noica: „Noi nu trebuie sa rezistam, noi trebuie sa dainuim.”
