"Sufletul meu este lipit de Tine; dreapta Ta mă sprijineşte." -- Psalmul 63:8
CAROL KENT a scris această carte devoţională într-o perioadă din viaţa ei când era disperată să audă vocea lui Dumnezeu şi să-I simtă mângâierea. Acum ea le oferă şi altora încurajarea pe care a primit-o de la Dumnezeu.
Ascultă glasul lui Dumnezeu în Scriptură.
Nu uita, El te ţine de mână şi nu îţi va da drumul.
INTRODUCERE
Ai primit vreodată un apel telefonic neașteptat care ți-a dat
toată viața peste cap? Poate că a fost un diagnostic devastator
de cancer. Poate că a fost știrea șocantă a unui accident
care a luat viața unui membru al familiei și a lăsat o altă persoană
iubită cu un handicap permanent. Însă uneori apelurile
neașteptate aduc surprize minunate. Poate că ai primit vești
bune despre o nuntă care urma să aibă loc în curând sau ai fost
anunțat că un copilaș mult așteptat este pe drum. Sau poate că
ți s-a oferit o slujbă sau o poziție de slujire care se potrivește
ideal cu darurile tale. Fie că e vorba de ceva bun, fie de ceva rău,
într-o clipă ai știut că viața ta se va schimba pentru totdeauna
prin ceea ce tocmai ai auzit. Lucrul acesta mi s-a întâmplat mie.
Telefonul a sunat la ora 12:35 noaptea, trezindu-mă pe mine
și pe soțul meu dintr-un somn profund. Gene a ridicat receptorul
în timp ce eu încercam să-mi dau seama cine era la celălalt
capăt al liniei. Fața i s-a îngrozit când s-a uitat la mine și mi-a
spus: „Jason tocmai a fost arestat pentru că l-a ucis pe fostul soț
al soției sale.”
M-a cuprins o senzație de greață. M-am chinuit să mă ridic
din pat și să stau în picioare, dar picioarele nu îmi țineau
greutatea. M-am prăbușit pe podea și m-am târât până la baie.
Prin minte îmi treceau tot felul de gânduri: Ce se întâmplă? Fiul
nostru nu a intrat niciodată în probleme. A fost un student bun, a
absolvit Academia Navală a SUA. Oare l-au arestat din greșeală? Este
un vis urât? Sau o glumă proastă?
La scurt timp după ce fiul nostru a absolvit Academia
Navală, a întâlnit o femeie care avea două fete. Am fost cu toții
încântați când s-au căsătorit, iar lui Jason îi plăcea să fie soț și
tată vitreg. Însă, ceva neprevăzut s-a ivit la orizont. Tatăl biologic
al fetelor a fost acuzat de abuz în mai multe rânduri și
aceste acuzații l-au împiedicat să primească privilegiul de a se
bucura de vizite nesupravegheate. Abuzul nu a fost niciodată
dovedit, dar Jason credea cu tărie că este adevărat.
Prima misiune militară a lui Jason în afara Statelor Unite a
fost în Hawaii, ceea ce a însemnat că el, soția sa și fiicele sale
vitrege urmau să trăiască departe de tatăl biologic al fetelor. Ca
lucrurile să fie și mai complicate, erau șanse mari ca restricțiile
de vizitare pentru tatăl fetelor să fie ridicate. Dacă se întâmpla
așa, urmau șase săptămâni de vizite obligatorii ale tatălui lor în
timpul verii. Jason, temându-se pentru siguranța fetelor, a
început să se prăbușească mental, emoțional și spiritual. Apoi a
făcut ceva de neconceput – a luat lucrurile în propriile mâini.
Am fost măcinată de durere și am fost profund supărată pe
Dumnezeu. Ca adolescentă, memorasem Psalmul 16:11, jurând
să-L urmez pe Dumnezeu oriunde mă va conduce: „Îmi vei
arăta cărarea vieții; înaintea Feței Tale sunt bucurii nespuse, și
desfătări veșnice în dreapta Ta.” Acum nu mai simțeam nici
bucuria, nici desfătările lui Dumnezeu în timp ce mă răsteam la
El. „Cum ai putut permite lucrul acesta? M-am rugat pentru fiul
meu de când era în pântecele meu. Am încercat să fiu cea mai
bună mamă, crescându-mi fiul să Te iubească și să Te slujească!
El a fost un soț și un tată iubitor care dorea să-și protejeze fiicele
vitrege de abuz. Inima mi-e frântă. Acesta este singurul meu
copil, și Tu nu l-ai oprit de la crimă!”
După șapte amânări ale procesului, Jason a fost condamnat
pentru crimă și a primit sentința de închisoare pe viață fără posibilitatea
de eliberare condiționată. (Poți citi întreaga poveste
în cartea mea When I Lay My Isaac Down.) În tot acest timp,
m-am chinuit să descopăr cum să merg înainte în viață, cum să
împac ceea ce știam că este adevărat – că Dumnezeu este bun și
vrednic de încredere – cu faptul că, deși El a știut adevăratul
motiv al acțiunii fiului meu, Dumnezeu nu a intervenit și nu a
împiedicat această crimă îngrozitoare.
În mijlocul durerii mele, m-am întors spre locul unde am
căutat întotdeauna mângâiere – Biblia. De zeci de ani, eram
implicată în conducere – mai întâi ca învățătoare la unele studii
biblice și apoi ca vorbitoare la conferințele creștine – și văzusem
femei care au venit la credință și s-au apropiat de Dumnezeu în
timp ce s-au cufundat în Cuvântul Său. Puteam găsi acum pe
paginile lui alinarea personală de care aveam nevoie? La
început mi-a fost greu să citesc, pentru că încă eram supărată
pe Dumnezeu și pentru că lacrimile îmi încețoșau cuvintele.
Însă eram disperată să-I aud vocea și doream să primesc răspunsuri.
Cu trecerea timpului, am început să citesc un verset sau un
pasaj și apoi mă opream să meditez la ceea ce îmi vorbea
Dumnezeu. În trecut, întotdeauna citisem Biblia în grabă pentru
că aveam o viață ocupată și nu credeam că am timp să meditez
la Scriptură. Însă acum, disperată să-I aud vocea, m-am
oprit în mod intenționat suficient de mult timp pentru a înțelege
cuvintele dătătoare de viață pe care mi le spunea.
Curând am descoperit că cel mai bun mod de a „asculta”
vocea lui Dumnezeu era să meditez asupra Scripturii și apoi să
scriu ceea ce credeam că era rugăciunea Lui pentru viața mea.
ªi El m-a mângâiat. Parcă Dumnezeu m-a luat de mână, ca un
tată care își călăuzește copilul, și m-a condus cu blândețe în direcția
iubirii necondiționate, a speranței reînnoite și a credinței
proaspete. Cu cât citeam mai mult Cuvântul Său și căutam să
înțeleg ce-mi spunea, cu atât experimentam mai multă mângâiere
și intimitatea cu El era mai mult restaurată. Câteva dintre
rugăciunile pe care le vei citi în carte au fost scrise în acele
momente dificile.
Selecția fiecărei zile începe cu un citat relevant, urmat de o
rugăciune și se încheie cu un verset sau un pasaj din Scriptură.
Mi-am îngăduit libertatea literară de a concepe aceste rugăciuni
ca vocea lui Dumnezeu. Însă singura parte din rugăciunea
fiecărei zile care are autoritatea lui Dumnezeu este versetul
citat și referințele din Biblie. Scriind de parcă Dumnezeu mi-ar
fi vorbit este de fapt o modalitate de a auzi cuvintele Sale pline
de speranță și binecuvântare. Am scris aceste rugăciuni cu un
sentiment de teamă sfântă și venerație față de El. Am căutat să
prezint adevărul lui Dumnezeu în fiecare rugăciune, dar numai
cuvintele Sale reprezintă Adevărul absolut. Ori de câte ori
cuvintele incluse în rugăciune sunt extrase direct din Biblie,
sunt puse în italice, cu versetul biblic complet inclus la sfârșit.
Scopul meu nu este să-ți ofer toate răspunsurile la întrebările
tale dificile, ci să-ți reamintesc că Dumnezeu te ține de
mână – în orice situație. La dreapta Lui sunt desfătări veșnice
(Psalmul 16:11), chiar și în mijlocul celei mai întunecate experiențe.
Citește acest devoțional ca o completare a lecturii obiș-
nuite a Bibliei. Þine-ți Biblia deschisă în timp ce citești și caută
informații suplimentare în versetele care-ți captează inima.
Mă rog să experimentezi Biblia într-un mod mai personal ca
niciodată. În timp ce citești Scriptura în fiecare zi, fă o pauză și
ascultă ceea ce îți spune El atunci când încerci să aplici adevărul
Său la viața ta de zi cu zi. Apoi, încearcă să notezi, asigurându-
te că ceea ce scrii se aliniază adevărului și caracterului
lui Dumnezeu. El te ține de mână și nu-ți va da drumul.