Dizertatia de fata isi propune sa prezinte o alternativa la cele doua interpretari privitoare la existenta si impactul Reformei asupra poporului roman: interpretarea Bisericii Unite, conform careia daca Biserica Romano-Catolica nu s-ar fi opus Reformei in 1700, romanii ar fi devenit reformati si mutatis mutandis parte a natiunii maghiare, si interpretarea Bisericii Ortodoxe, care afirma ca Reforma nu a avut nici un impact asupra romanilor, intrucat acestia au ramas loiali Ortodoxiei, credinta lor stramoseasca.
Consideram ca dupa secolul al XVII-lea s-a auzit prea putin de existenta unor biserici reformate romane. Cu toate acestea in secolele al XVI-lea si al XVII-lea Reforma a contribuit semnificativ la dezvoltarea natiunii noastre prin dinamizarea folosirii limbii romane in Biserica, prin infiintarea unor scoli ce au devenit adevarate centre culturale si lingvistice, prin trezirea constiintei romanilor privind romanitatea lor si originea latina a limbii pe care o vorbesc si intrucat a obligat Biserica Ortodoxa sa dea un raspuns teologic la nevoile oamenilor. In concluzie, lucrarea pledeaza pentru recunoasterea trecutului si a prezentului romanilor de confesiune protestanta si neoprotestanta care si-au adus contributia specifica la dezvoltarea natiunii si poporului nostru.
