Era miercuri dupa-masa si zvonurile faceau deja inconjurul lumii. Soaptele si murmurele trimise prin posta electronica si prin telefon imprastiau vestea despre uciderea cumplita a trei persoane, insa fara a fi fost confirmate inca. Fara indoiala, se intamplase ceva teribil, insa rapoartele erau in cel mai bun caz sumare, fiind deseori imbunatatite si exagerate.
Pe masura ce vestile din auzite au lasat loc dovezilor necrutatoare, a ajuns sa fie limpede ca Susanne Geske, aflata departe de casa, in Malatya, localitate din estul Turciei, devenise vaduva unui martir. Ne-am bucurat de accesul exclusiv la relatarea experientei acestei femei de o darzenie extraordinara, cu privire la care, inainte de 18 aprilie 2007, lumea nu manifesta niciun fel de interes. In conditiile in care au fost prezentate ca fapte veridice atat de multe versiuni cu o aura stralucitoare, am cautat sa aflam adevarul de la singura persoana care ni-l putea infatisa cu o autoritate deplina.
Aceasta este povestea remarcabila a Susannei Geske. Pentru siguranta celor aflati inca pe campul de misiune, numele unor oameni si ale unor locuri au fost schimbate, cu exceptia celor ale Susannei si ale membrilor familiei ei.