AUTOR: Mark A. Noll (n. 1946) este un teolog reformat american, în prezent profesor universitar de istorie la Universitatea Notre Dame, din Statele Unite. A absolvit Wheaton College, Illinois (B.A, engleză), Trinity Evangelical Divinity School (M.A., teologie) şi Vanderbilt University (Ph.D, istoria creştinismului). Timp de douăzeci şi şapte de ani a făcut parte din personalul didactic de la Wheaton College, Illinois, unde a predat în departamentele de istorie şi teologie. În 2005 a fost considerat de revista Time unul dintre cei mai influenţi 25 de evanghelici din America, iar în 2006 a primit o medalie pentru realizările sale, din partea preşedintelui George Bush, în Biroul Oval. Este autorul mai multor cărţi şi lucrări de specialitate, deosebit de apreciate în mediul academic, şi co-fondator al Institutului pentru studiul evanghelicilor americani.
SUBIECT:
Istoria creştinismului, prin prisma a 12 "puncte de turnură" - evenimente istorice care au marcat decisiv direcţia ulterioară a istoriei credinţei creştine (de la căderea Ierusalimului, din secolul I, la Conferinţa Misionară de la Edinburgh, din secolul XX). Include un capitol care discută cele mai importante evenimente ale secolului XX.
REZUMAT:
Creştinismul nu este doar un set de dogme, de învăţături oricît de importante ar fi acestea pentru definirea lui, ci în primul rînd intervenţia lui Dumnezeu în istoria umană. Ca urmare, autorul pleacă de la convingerea că studiul istoriei creştinismului consolidează în noi convingerea caracterului istoric al credinţei creştine (atît de necesară pentru a echilibra accentul pus pe doctrine), ne oferă o perspectivă adecvată pentru interpretarea şi înţelegerea Scripturii (de care avem nevoie cînd ne confruntăm cu multitudinea de păreri, multe contradictorii, referitoare la aceleaşi pasaje şi învăţături ale Bibliei), creionează un cadru de referinţă pentru contextul cultural divers în care ne trăim credinţa (util pentru deciziile practice pe care trebuie să le luăm în încercarea de a ne împăca convingerile cu practica, în biserică sau în afara ei) şi ne ajută în formarea unor atitudini creştine adecvate (prin lecţia de toleranţă pe care ne-o dă istoria şi prin discernămîntul dobîndit cu privire la chestiunile esenţiale şi cele marginale).
Experienţa didactică proprie, în mediile universitare şi în comunitatea religioasă, a dus, în decursul anilor, la cristalizarea unei abordări a istoriei Bisericii nu de tip preponderent enumerativ, steril, a datelor, evenimentelor sau personalităţilor, ci de tip analitic şi sintetic, prin alegerea şi discutarea unor momente cruciale, a unor "puncte de cotitură" evenimente istorice care au marcat decisiv direcţia ulterioară a istoriei credinţei creştine. O asemenea selecţie, consideră autorul, deşi constituie un exerciţiu subiectiv prin definiţie, impune reflecţie şi analizarea unei cantităţi vaste de date, dificil de organizat şi utilizat altfel, şi chiar dacă în final duce la o listă de "puncte de cotitură" care nu se bucură de unanimitate, prin însăşi reacţia pe care o determină, aceasta îşi atinge scopul: acela de a-l ajuta pe cititor să mediteze mai profund la ceea ce s-a întîmplat în istoria Bisericii.
Cartea prezintă douăsprezece momente considerate definitorii pentru istoria creştină, de la căderea Ierusalimului, din secolul I, la Conferinţa Misionară de la Edinburgh, din secolul XX. Fiecărui asemenea moment crucial selectat îi este alocat un capitol, care prezintă evenimentul în sine, după care prezintă ce anume s-a întîmplat anterior şi a condus spre el, precum şi ceea ce s-a întîmplat ulterior, decurgînd din el. Astfel, datele istorice sunt prezentate împreună cu un exerciţiu de discernere a semnificaţiei, cauzelor şi implicaţiilor evenimentului considerat determinant pentru perioada respectivă. În ultimul capitol, recunoscînd dificultatea unui asemenea demers, dată fiind lipsa unei perspective istorice suficiente, autorul se încumetă să discute momentele definitorii ale istoriei creştinismului din secolul XX: apariţia şi răspîndirea mişcării penticostale; Conciliul al II-lea de la Vatican, rolul mai proeminent jucat de femei, producţia masivă de noi traduceri ale Bibliei, ca un aspect mai general al globalizării creştinismului, şi supravieţuirea creştinismului în regimurile comuniste. Referirile la experienţa sa directă în Europa de Est, în Transilvania, din timpul regimului comunist, în vizitele făcute în România comunistă, fac cartea cu atît mai interesantă şi mai atractivă pentru cititorul român.
Fără a încerca să îşi disimuleze în vreun fel apartenenţa la ramura protestantă a creştinismului, autorul dovedeşte că el însuşi a învăţat lecţiile istoriei pe care speră să le transmită cititorilor: entuziasmul pentru convingerile dobîndite, îmbinat cu respectul profund pentru alte confesiuni şi smerenia născută din conştiinţa lipsurilor şi erorilor, uneori crase, comise de propria confesiune, şi, mai presus de toate, speranţa că Cel care, prin istorie, şi-a păstrat o Biserică pentru Sine, în ciuda împotrivirilor şi a demolărilor din interiorul şi exteriorul ei, o va înfăţişa, în "ziua aceea", înaintea Dumnezeului Suveran, "fără pată şi fără zbîrcitură".
