Exista albume care au ceva ce nu intotdeauna poate fi de definit, care te cuceresc si pe care nu le mai scoti zile intregi din casetofon sau Cd-player.
Ultimul album al lui Nicu Zolezsak te prinde de la prima pana la ultima piesa, atat datorita melosului, cat si a sound'ului curat si echilibrat unde chitara acustica este invitata de onoare, intr-o varietate de stiluri ca: pop, popular, folk, bossa-nova, samba, etc. Totusi, de cele mai multe ori, argumentul principal in aprecierea unui album ramane vocea si interpretarea, iar in cazul de fata si aceste elemente sunt la inaltime.
