Predici despre trezire, de Charles H. Spurgeon

Fragment sugestiv

Am văzut Biserica lui Dumnezeu încrucișându-și mâinile, pregătindu-se să ațipească și spunând: „Sunt bogată, m-am îmbogățit, și nu duc lipsă de nimic”; și, în tot acest timp, ea lăsa mulțimi de oameni să piară din lipsă de cunoaștere, lăsând ca steagul adevărului să fie mâncat de molii ori să fie călcat în picioare, și permițând prietenilor erorii să călărească în viteză de-a lungul țării. Am văzut-o astfel, și am spus în inima mea: „Cu siguranță că Dumnezeu va disciplina un popor ca acesta, și mă tem că El va trimite judecăți peste Biserica Lui, și poate va lua sfeșnicul de la locul lui și va da lumina unui alt popor, care Îl va sluji cu mai multă credincioșie”.

Lucrul cel mai important pentru un creștin nu este soarta imperiilor pământești, ci starea Împărăției cerești. Oare ce avem a face eu și cu voi cu privire la ce se va întâmpla cu principatul acesta ori cu imperiul acesta? Noi suntem slujitorii unui Împărat spiritual, a cărui Împărăție nu este din lumea aceasta. Lasă ca cioburile să se certe cu cioburile pământului și să se ciobească unele pe altele cât doresc; sarcina noastră este legată de Împăratul Isus și de tronul Său.

Lasă ca națiunile să se cufunde în confuzie cât doresc, Dumnezeu domnește peste toate și-Și conduce Biserica în biruință prin toate conflictele de pe pământ.

Lumea se teme de entuziasm, de entuziasmul sacru pe care îl aprinde dragostea pentru Hristos, entuziasmul care este aprins de gândul la nenorocirea oamenilor și de dorința de a smulge tăciunii din foc, entuziasmul care crede în Duhul Sfânt, care crede că Dumnezeu este încă prezent în Biserica Sa pentru a face minuni; iată de ce se îngrozește lumea, și tocmai acest lucru îi lipsește Bisericii. Rugați-vă pentru ea, rugați-vă să fie botezată cu Duhul Sfânt și cu foc. O, Doamne, trimite-ne Duhul Tău de neînvins! O, Doamne, însuflețește-Ți lucrarea!

 Adeseori suntem ca o aramă dură care nu vrea să lase să se imprime pe ea pecetea, dar, dacă am fi ceea ce ar trebui să fim, am fi precum ceara topită, care primește imediat imprimarea peceții puse asupra ei. O, dacă am avea o inimă care să fie întru totul tăcută față de orice dorință ori voință, ori opinie, ori judecată a noastră, astfel încât mintea lui Dumnezeu să fie mintea noastră, voința lui Dumnezeu să fie voința noastră! Biserica ar fi vindecată curând de suferințele ei și scăpată din diviziunile ei, dacă ar învăța să păstreze tăcere pentru un timp; dar glasul unui învățător favorit este auzit de unii, iar glasul unui alt învățător din Israel este ascultat de alții, așa că glasul lui Dumnezeu se pierde în mijlocul gălăgiei sectelor și al zarvei partidelor! O, dacă Biserica ar ședea la picioarele lui Isus, dacă ar lăsa deoparte prejudecățile sale și dacă ar primi Cuvântul în toată simplitatea și integritatea lui, și dacă ar accepta ceea ce Domnul Dumnezeu, și numai El, declară că este adevărul!