Invatatura despre Imparatia lui Dumnezeu devine un subiect care starneste vii discutii atunci cand credinciosii incearca sa interpreteze texte precum Daniel 2 si Apocalipsa 20. In incercarea de a aplica aceste texte la cursul istoriei omenirii, crestinii au creat sisteme care explica diferit cum va avea loc intoarcerea lui Hristos si domnia Lui pe pamant. Trei dintre aceste sisteme sunt cunoscute sub numele de premilenarism, amilenarism si postmilenarism. Cu toate ca sunt utile si s-au bucurat de mare popularitate, aceste categorii prezinta si unele neajunsuri, intrucat diferentele dintre ele nu se refera doar la intoarcerea lui Hristos. Imparatia pe care o asteapta premilenaristii este foarte diferita de imparatia anticipata de postmilenaristi nu doar in ceea ce priveste timpul sau modul in care va veni ea, ci si in privinta naturii sale si a modului in care Isi va exersa Hristos autoritatea in imparatie.
Majoritatea premilenaristilor cred ca intoarcerea lui Hristos va fi insotita de anumite semne, precum propovaduirea imparatiei tuturor neamurilor, lepadarea de credinta, razboaie, foamete, cutremure de pamant, venirea Antihristului si Necazul cel Mare. Revenirea lui Hristos va fi urmata de un timp de pace si dreptate si va avea loc inainte de sfarsitul lumii. Atunci Hristos va domni El Insusi ca imparat sau prin intermediul unui grup ales de credinciosi. Aceasta domnie va fi inaugurata dintr-odata si cu mare putere. In aceasta vreme, evreii vor fi mantuiti si vor avea un rol deosebit de important. Pana si natura va beneficia de binecuvantarile miei de ani si va da roade din belsug, iar cele mai temute fiare vor fi imblanzite. Raul va fi tinut in frau de Hristos, care va stapani cu "un toiag de fier". Totusi, la sfarsitul celor o mie de ani niste oameni rai se vor razvrati si aproape ca ii vor invinge pe sfinti. Dupa mia de ani, vor fi inviati si mortii necredinciosi, iar apoi vor fi asezate cele doua stari vesnice, raiul si iadul.
Postmilenaristii sunt de parere ca vremea in care Imparatia lui Dumnezeu se extinde datorita invataturii si predicarii crestine este chiar acum. Cresterea Imparatiei va duce la crestinarea intregii lumi si se va incheia cu o lunga perioada de pace si de bunastare, numita mileniu sau mia de ani. Aceasta noua era nu va fi radical diferita de vremea in care traim acum. Mia de ani se va ivi pe masura ce oamenii se vor converti in numar tot mai mare la crestinism. Raul nu va fi starpit cu desavarsire, insa se va reduce tot mai mult datorita influentei morale si spirituale crescande a crestinilor. Biserica va avea un rol din ce in ce mai important, iar multe probleme de ordin social, economic si educational isi vor gasi in sfarsit rezolvarea. La sfarsitul acestei perioade vor avea loc cea de-a doua venire a lui Hristos, invierea mortilor si judecata de pe urma.
Amilenaristii sustin faptul ca Scriptura nu prezice o asemenea perioada de pace universala si dreptate inainte de sfarsitul lumii. Ei cred ca lumea va cunoaste o crestere continua a binelui si a raului, care se va incheia cu cea de-a doua venire a lui Hristos, cand mortii vor fi inviati si va avea loc judecata de pe urma. Amilenaristii spun ca Imparatia lui Dumnezeu este acum in lume, deoarece Hristos cel biruitor Isi conduce poporul prin Cuvantul si prin Duhul Sau; in acelasi timp insa, amilenaristii asteapta o imparatie viitoare, slavita si desavarsita pe un nou pamant, in viata vesnica. Amilenaristii interpreteaza mia de ani din Apocalipsa 20 ca fiind domnia actuala impreuna cu Hristos, in ceruri, a sufletelor credinciosilor care au murit.
Dupa cum in trecut diversele puncte de vedere cu privire la acest subiect si-au avut sustinatorii lor de nadejde, la fel se prezinta lucrurile si astazi. George Eldon Ladd, profesor la Fuller Theological Seminary, ne prezinta ceea ce poate fi numit premilenarism "istoric". Herman A. Hoyt, rector al Grace Theological Seminary, scrie despre premilenarismul "dispensationalist". Loraine Boettner prezinta perspectiva postmilenarista. Articolul final, scris de Anthony A. Hoekema, profesor la Calvin Theological Seminary, detaliaza perspectiva amilenarista. In incheierea fiecaruia dintre articole, ceilalti colaboratori raspund din prisma propriilor pozitii.
Cartea contine si o bibliografie selectiva a lucrarilor referitoare la mileniu. Autorii isi prezinta pozitia si reactioneaza la pozitiile prezentate de ceilalti coautori cu dorinta si speranta de a-i ajuta pe cei care studiaza cu sarg Scriptura sa-si formuleze propriile concluzii privind interpretarea miei de ani. Interpretarea profetiilor constituie un subiect cu privire la care e bine sa luam mereu seama la atentionarea apostolului Pavel: "Acum vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos, dar atunci vom vedea fata in fata. Acum cunosc in parte, dar atunci voi cunoaste pe deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin" (1 Cor. 13:12).
Loraine Boettner (1901–1990) s-a nascut in nord-vestul statului Missouri. A absolvit Princeton Theological Seminary (licenta 1928, masterat 1929), unde a studiat teologia sistematica sub indrumarea regretatului profesor C. W. Hodge. Inainte de a studia la Princeton, a absolvit Tarkio College, din Missouri, si a urmat studii de scurta durata in agricultura la University of Missouri. In anul 1933, i s-a acordat un doctorat onorific in teologie, iar, in 1957, doctoratul in literatura. Vreme de opt ani, a predat teologia la Pikeville College, din Kentucky. Printre cartile sale se numara The Reformed Doctrine of Predestination (1932), Studies in Theology (1947), Immortality (1956) si Roman Catholicism (1962).
Robert G. Clouse este profesor emerit de istorie la Indiana State University, Terre Haute, si pastor ordinat, slujind cateva biserici din Iowa si Indiana. A absolvit studiile de licenta la Bryan College si Grace Theological Seminary, precum si la University of Iowa, unde si-a sustinut si teza de doctorat. Este cercetator al istoriei gandirii crestine. Profesorul Clouse este unul dintre editorii cartii Protest and Politics (1968) si autor al unor capitole din Puritans, The Millennium and the Future of Israel (1970), Christ and the Modern Mind (1972) si The Cross and the Flag (1972).
Anthony A. Hoekema (1913–1988) s-a nascut in Olanda si a imigrat in Statele Unite in anul 1923. A absolvit Calvin College (studii de licenta), University of Michigan (masterat), Calvin Theological Seminary (licenta in teologie) si Princeton Theological Seminary (doctorat in teologie, 1953). Dupa ce a slujit ca pastor al catorva biserici crestine reformate intre anii 1944–1956, a devenit conferentiar in teologie la Calvin College (1956–1958). Incepand cu anul 1958, a fost profesor de teologie sistematica la Calvin Theological Seminary. Profesorul Hoekema a petrecut doi ani sabatici la Cambridge, in Anglia (1965–1966, 1973–1974), si a scris The Four Major Cults (1963), What about Tongue-Speaking? (1966), Holy Spirit Baptism (1972), The Christian Looks at Himself (1975) si The Bible and the Future (1979).
Herman A. Hoyt (1909–2000) a fost rector si profesor de teologie crestina la Grace Theological Seminary si Grace College, din Winona Lake, in statul Indiana. A obtinut doua licente, un masterat in teologie si un doctorat in teologie, precum si un doctorat onorific. A scris cartea The End Times (1969) si o alta lucrare despre atributele lui Dumnezeu. De asemenea, a contribuit cu articole intr-o seama de jurnale crestine din Statele Unite si a sustinut o conferinta despre mileniu. Profesorul Hoyt a fost presedintele consiliului de administratie al Winona Lake Christian Assembly si colaborator al profesorului Alva J. McClain, rector al Grace Theological Seminary si apoi al Grace College, inca de la infiintarea acestuia in anul 1937.
George Eldon Ladd (1911–1982) a fost profesor de exegeza Noului Testament si teologie la Fuller Theological Seminary incepand cu anul 1950 si a urmat studii de licenta in teologie la Gordon College si Gordon Divinity School, obtinand apoi titlul de doctor in teologie la Harvard University. De asemenea, a urmat studii postdoctorale la universitatile din Heidelberg si Basel. Ca pastor baptist, profesorul Ladd a slujit mai multe biserici ale acestei denominatii. A fost profesor de limba greaca la Gordon College (1942–1945) si seful catedrei de Noul Testament la Gordon Divinity School (1946–1950). Dintre scrierile sale amintim: Crucial Questions about the Kingdom of God (1952), The Blessed Hope (1956), The Gospel of the Kingdom (1959), Jesus Christ and History (1963), The New Testament and Criticism (1965), The Pattern of New Testament Truth (1968), Commentary on the Revelation (1972) si The Theology of the New Testament (1974).
Majoritatea premilenaristilor cred ca intoarcerea lui Hristos va fi insotita de anumite semne, precum propovaduirea imparatiei tuturor neamurilor, lepadarea de credinta, razboaie, foamete, cutremure de pamant, venirea Antihristului si Necazul cel Mare. Revenirea lui Hristos va fi urmata de un timp de pace si dreptate si va avea loc inainte de sfarsitul lumii. Atunci Hristos va domni El Insusi ca imparat sau prin intermediul unui grup ales de credinciosi. Aceasta domnie va fi inaugurata dintr-odata si cu mare putere. In aceasta vreme, evreii vor fi mantuiti si vor avea un rol deosebit de important. Pana si natura va beneficia de binecuvantarile miei de ani si va da roade din belsug, iar cele mai temute fiare vor fi imblanzite. Raul va fi tinut in frau de Hristos, care va stapani cu "un toiag de fier". Totusi, la sfarsitul celor o mie de ani niste oameni rai se vor razvrati si aproape ca ii vor invinge pe sfinti. Dupa mia de ani, vor fi inviati si mortii necredinciosi, iar apoi vor fi asezate cele doua stari vesnice, raiul si iadul.
Postmilenaristii sunt de parere ca vremea in care Imparatia lui Dumnezeu se extinde datorita invataturii si predicarii crestine este chiar acum. Cresterea Imparatiei va duce la crestinarea intregii lumi si se va incheia cu o lunga perioada de pace si de bunastare, numita mileniu sau mia de ani. Aceasta noua era nu va fi radical diferita de vremea in care traim acum. Mia de ani se va ivi pe masura ce oamenii se vor converti in numar tot mai mare la crestinism. Raul nu va fi starpit cu desavarsire, insa se va reduce tot mai mult datorita influentei morale si spirituale crescande a crestinilor. Biserica va avea un rol din ce in ce mai important, iar multe probleme de ordin social, economic si educational isi vor gasi in sfarsit rezolvarea. La sfarsitul acestei perioade vor avea loc cea de-a doua venire a lui Hristos, invierea mortilor si judecata de pe urma.
Amilenaristii sustin faptul ca Scriptura nu prezice o asemenea perioada de pace universala si dreptate inainte de sfarsitul lumii. Ei cred ca lumea va cunoaste o crestere continua a binelui si a raului, care se va incheia cu cea de-a doua venire a lui Hristos, cand mortii vor fi inviati si va avea loc judecata de pe urma. Amilenaristii spun ca Imparatia lui Dumnezeu este acum in lume, deoarece Hristos cel biruitor Isi conduce poporul prin Cuvantul si prin Duhul Sau; in acelasi timp insa, amilenaristii asteapta o imparatie viitoare, slavita si desavarsita pe un nou pamant, in viata vesnica. Amilenaristii interpreteaza mia de ani din Apocalipsa 20 ca fiind domnia actuala impreuna cu Hristos, in ceruri, a sufletelor credinciosilor care au murit.
Dupa cum in trecut diversele puncte de vedere cu privire la acest subiect si-au avut sustinatorii lor de nadejde, la fel se prezinta lucrurile si astazi. George Eldon Ladd, profesor la Fuller Theological Seminary, ne prezinta ceea ce poate fi numit premilenarism "istoric". Herman A. Hoyt, rector al Grace Theological Seminary, scrie despre premilenarismul "dispensationalist". Loraine Boettner prezinta perspectiva postmilenarista. Articolul final, scris de Anthony A. Hoekema, profesor la Calvin Theological Seminary, detaliaza perspectiva amilenarista. In incheierea fiecaruia dintre articole, ceilalti colaboratori raspund din prisma propriilor pozitii.
Cartea contine si o bibliografie selectiva a lucrarilor referitoare la mileniu. Autorii isi prezinta pozitia si reactioneaza la pozitiile prezentate de ceilalti coautori cu dorinta si speranta de a-i ajuta pe cei care studiaza cu sarg Scriptura sa-si formuleze propriile concluzii privind interpretarea miei de ani. Interpretarea profetiilor constituie un subiect cu privire la care e bine sa luam mereu seama la atentionarea apostolului Pavel: "Acum vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos, dar atunci vom vedea fata in fata. Acum cunosc in parte, dar atunci voi cunoaste pe deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin" (1 Cor. 13:12).
Loraine Boettner (1901–1990) s-a nascut in nord-vestul statului Missouri. A absolvit Princeton Theological Seminary (licenta 1928, masterat 1929), unde a studiat teologia sistematica sub indrumarea regretatului profesor C. W. Hodge. Inainte de a studia la Princeton, a absolvit Tarkio College, din Missouri, si a urmat studii de scurta durata in agricultura la University of Missouri. In anul 1933, i s-a acordat un doctorat onorific in teologie, iar, in 1957, doctoratul in literatura. Vreme de opt ani, a predat teologia la Pikeville College, din Kentucky. Printre cartile sale se numara The Reformed Doctrine of Predestination (1932), Studies in Theology (1947), Immortality (1956) si Roman Catholicism (1962).
Robert G. Clouse este profesor emerit de istorie la Indiana State University, Terre Haute, si pastor ordinat, slujind cateva biserici din Iowa si Indiana. A absolvit studiile de licenta la Bryan College si Grace Theological Seminary, precum si la University of Iowa, unde si-a sustinut si teza de doctorat. Este cercetator al istoriei gandirii crestine. Profesorul Clouse este unul dintre editorii cartii Protest and Politics (1968) si autor al unor capitole din Puritans, The Millennium and the Future of Israel (1970), Christ and the Modern Mind (1972) si The Cross and the Flag (1972).
Anthony A. Hoekema (1913–1988) s-a nascut in Olanda si a imigrat in Statele Unite in anul 1923. A absolvit Calvin College (studii de licenta), University of Michigan (masterat), Calvin Theological Seminary (licenta in teologie) si Princeton Theological Seminary (doctorat in teologie, 1953). Dupa ce a slujit ca pastor al catorva biserici crestine reformate intre anii 1944–1956, a devenit conferentiar in teologie la Calvin College (1956–1958). Incepand cu anul 1958, a fost profesor de teologie sistematica la Calvin Theological Seminary. Profesorul Hoekema a petrecut doi ani sabatici la Cambridge, in Anglia (1965–1966, 1973–1974), si a scris The Four Major Cults (1963), What about Tongue-Speaking? (1966), Holy Spirit Baptism (1972), The Christian Looks at Himself (1975) si The Bible and the Future (1979).
Herman A. Hoyt (1909–2000) a fost rector si profesor de teologie crestina la Grace Theological Seminary si Grace College, din Winona Lake, in statul Indiana. A obtinut doua licente, un masterat in teologie si un doctorat in teologie, precum si un doctorat onorific. A scris cartea The End Times (1969) si o alta lucrare despre atributele lui Dumnezeu. De asemenea, a contribuit cu articole intr-o seama de jurnale crestine din Statele Unite si a sustinut o conferinta despre mileniu. Profesorul Hoyt a fost presedintele consiliului de administratie al Winona Lake Christian Assembly si colaborator al profesorului Alva J. McClain, rector al Grace Theological Seminary si apoi al Grace College, inca de la infiintarea acestuia in anul 1937.
George Eldon Ladd (1911–1982) a fost profesor de exegeza Noului Testament si teologie la Fuller Theological Seminary incepand cu anul 1950 si a urmat studii de licenta in teologie la Gordon College si Gordon Divinity School, obtinand apoi titlul de doctor in teologie la Harvard University. De asemenea, a urmat studii postdoctorale la universitatile din Heidelberg si Basel. Ca pastor baptist, profesorul Ladd a slujit mai multe biserici ale acestei denominatii. A fost profesor de limba greaca la Gordon College (1942–1945) si seful catedrei de Noul Testament la Gordon Divinity School (1946–1950). Dintre scrierile sale amintim: Crucial Questions about the Kingdom of God (1952), The Blessed Hope (1956), The Gospel of the Kingdom (1959), Jesus Christ and History (1963), The New Testament and Criticism (1965), The Pattern of New Testament Truth (1968), Commentary on the Revelation (1972) si The Theology of the New Testament (1974).