Si ce daca!, de George Uba

- Ce vrei sa-ti dau? Ma intreba El.
Aveam vreo zece, cinsprezece jucarii in minte si nu stiam la care sa ma decid.
- Ma lasi pe Mine sa-ti dau ce cred Eu ca e mai bine?
Am dat din cap ca sunt de acord. Si, de undeva de la piept, scoase un caiet cu foi atat de albe, de parca si zapada s-ar fi suparat pe albeata lor. Apoi, mai scoase o cutie cu creioane de scris si o ascutitoare.
- Dupa ce te joci de nu mai poti, sa iei caietul asta si sa scrii tot ce-ai facut in ziua aceea.
- Si poznele? Am intrebat in soapta.
- Mai ales. Dar tu stii ce astept de la tine. Am dat din cap ca stiu.
- Am sa iau dintre povestirile tale si am sa le citesc ingerilor Mei. Sunt sigur ca vor rade la unele, la altele vor plange. Le voi da copiilor sa Ma recunoasca din povestirile tale si am sa-i invat sa ocoleasca drumul pe care l-ai facut, uneori, si care n-a mers unde doream Eu. Nu te superi daca le dau si celor mai mari, ca sa nu-si uite copilaria? Stii de ce? Pentru a-i intelege mai bine pe copiii si pe nepotii lor. Eu voi avea grija sa nu-ti lipseasca niciodata hartia si creioanele. Harul si prietenia Mea! Dragostea si iertarea Mea. Te prinzi?