Pe 25 martie 1843, la vârsta de 29 de ani, Robert Murray M’Cheyne a trecut în veşnicie ca să-L întâlnească pe Cel pe care l-a iubit şi l-a slujit cu toată ardoarea; totuşi, el continuă să vorbească generaţiei noastre. Nu există nici o îndoială că orice creştin care citeşte cu seriozitate aceste pagini are un exemplu al puterii sfinţeniei întipărit în conştiinţa sa într-un mod care va rămâne în el în toate zilele vieţii sale. Viaţa şi slujirea lui M’Cheyne au fost atât de aproape de realităţile veşnice încât chiar şi cu trecerea anilor şi a generaţiilor, importanţa lecţiilor pe care le-a propovăduit el rămâne aceeaşi. Nu există nici o îndoială că dacă am putea aduna din nou turma de mult plecată a bisericii St. Peter’s şi dacă am putea chema pastorul ei din Noul Ierusalim, mesajul pe care l-ar primi ar fi exact acelaşi:
„Oh! Fraţilor, fiţi înţelepţi. „De ce staţi aici toată ziua fără lucru?” Într-o clipă, totul se va termina. Încă puţin timp şi ziua harului se va sfârşi – predicatul, rugatul se vor sfârşi. Încă puţin timp şi ne vom înfăţişa înaintea Marelui Tron alb – încă puţin timp şi cei păcătoşi nu vor mai fi; îi vom vedea ducându-se în pedeapsa veşnică. Încă puţin timp şi lucrarea veşniciei va începe. Vom fi ca El – Îl vom vedea zi şi noapte în templul Lui – vom cânta cântecul nou, fără păcat şi fără oboseală, în veci de veci.”